Unele cordoane ombilicale (culmea coincidenţei, numai ale băieţeilor) nu se dau tăiate nici cu traforajul. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, tu faci ce faci acolo, la fusta ta mă chemi. Tata şi mama se cunosc într-un cadru romantic, poanta e că şi taţii lor, şi mamele lor au mame şi taţi, deci soacre şi socri. Am întâlnit în viaţa mea bărbatul perfect de câteva ori, doar că el avea şi mama perfectă – cel puţin în accepţia-i delirantă. Eşti fericită dacă te declară a doua femeie ca importanţă în viaţa lui, după maică-sa. Ia-o ca pe un compliment, nu mai comenta.
Flori în păr, de flori de măr
Mamele care au (doar) băieţi – să mă ierte excepţiile – sunt la limita nebuniei. Sunt minunate, îşi adoră iezii, dar se manifestă adesea la un mod care alungă orice pretendentă la mâna lui Făt-Frumos. Probabil ăsta e şi scopul.
O verişoară de-a mea s-a supărat pe soacră-sa (ăsta e un eufemism, deoarece era s-o omoare - şi nu din culpă, ci cu o pitorească premeditare) pentru că mămuca logodnicului încă îi tăia lui fiu-său friptura din farfurie în bucăţici, cu o zi înainte de nuntă. Mă uitam la el cu atenţie, avea în dotare cele două mâini, soacră-sa îi dăduse o furculiţă şi – cu orice risc – un cuţit, dar printr-o uriaşă vicisitudine, operaţiunea părea de neînfăptuit. Mami a sărit ca arsă, când a văzut că puiul ei a mâncat deja doi dumicaţi de salată fără carne, deoarece nu izbutise să se apuce să hărtănească vreun cotlet. Nu-mi era groază decât că or să anuleze cununia şi îmi mutasem fundul în acel judeţ degeaba. Bine, nu degeaba, fiindcă o iubesc pe vară-mea şi voiam să bârfesc cu ea, numai că aspiram s-o văd cu un guguloi de flori în cap, să-mi iau de-o grijă, mai ales că urmam să fiu domnişoară (bătrână) de onoare.
A fost o cină superbă, plină de mai multe sincerităţi decât mi-aş fi dorit. Ginerică a păpat toate pătrăţicile de cărniţă tăiate de
