Insuficienţă renală cronică acută la ambii rinichi. Vestea a venit ca o palmă pentru Gheorghe Berinde, în 2001. Deși pentru mulți asta înseamnă o condamnare la moarte, pentru el a însemnat o a doua șansă, o viață “de schimb”.
Lucrurile nu au mers însă ușor. Timp de doi ani şi şapte luni de la aflarea veştii crunte a trecut prin chinul dializelor „patru ore, de câte de trei ori pe săptămâna”. Apoi, a venit şi momentul salvării, transplantul. Berinde s-a simțit urmărit de ghinion: organismul său nu a tolerat organul. După alte opt luni, graţie unui văr de-al său care i-a donat un rinichi, Berinde a intrat din nou în operaţie. De data aceasta, a fost un succes. Viaţa avea alte planuri pentru el dincolo de chinul patului de spital.
De atunci s-au scurs mai bine de şapte ani, iar pentru Berinde timpul nu a trecut degeaba. În 2010 „văzând suferinţa prin care am trecut, am decis să le dau o mână de ajutor şi altor bolnavi”. Aşa a fondat Asociaţia Beneficiarilor de Transplant din Vestul ţării, care oferă suport moral pacienţilor şi se asigură că drepturile lor sunt respectate. În numai trei ani, 55 de pacienţi din Vest au beneficat de transplant la Cluj Napoca şi toţi au supravieţuit şi s-au acomodat. Berinde spune că, în funcţie de noroc şi compatibilitate, un om poate atepta şi numai o zi pentru un rinichi. Sunt alţii care aşteaptă şi un an, doi, timp în care „sunt legaţi de casă şi de aparatul de dializă, aşa că nu mai ai viaţă”. Cu toate că suferinţa este groaznică, pacienţii din Vest au ceva în comun, povesteşte Berinde. Nu se lasă descurajaţi, asta pentru că „atunci când ne văd pe noi toţi cei care am făcut transplant şi suntem bine, încep să zâmbească şi până şi teama dispare lăsând loc speranţei”. Legat de chinul prin care el singur a trecut, Berinde a explicat că atitudinea mentală e cea mai importantă, „eu nu am crezut niciodată că nu voi ben