Prima dată a fost o linie, trasată altfel. Apoi o culoare, intensă şi plină de viaţă. Cea pe care a primit-o ca să îi fie mamă a simţit talentul din palmele lui şi l-a încurajat. Abandonat de tată după ce mama biologică a murit la naştere, Costel şi-a găsit liniştea în desen. Prin el vrea să arate lumii trăirile din spatele ochilor. În Săptămâna Patimilor, vi-i aducem mai aproape pe cei care au dat o lecţie destinului.
Câteva minute de inspiraţie şi o schiţă gata de trecut prin maşina de cusut. Tot ce a desenat până acum a luat formă în propriile mâini, ca la orice designer la început de drum. O bucată de material, un ac, o aţă şi desenul prinde viaţă.
Desen artistic, pictură sau design vestimentar? Greu de spus ce îi iese mai bine. A trecut de la creion la acuarelă, iar natura moartă s-a transformat, pas cu pas, în creaţiile care aşteaptă să ajungă pe podium.
Dosare ticsite de schiţe şi de picturi stau teanc în sufrageria mamei. A vrut camera cea mai spaţioasă din casă şi...a primit-o. Un loc numai al lui, aşa cum nu ar fi putut să aibă niciodată în casa de copii. De acolo de unde Elena l-a luat când nici nu împlinise 4 ani. A fost singurul copil şi cel mai mic dintre cei opt fraţi, abandonat de un tată prea îndurerat de moartea mamei.
Mama l-a înţeles de mic şi tot ea l-a încurajat să facă din artă o profesie. Costel e elev în clasa a IX-a, la Liceul de Artă Dinu Lipatti din Piteşti, iar de curând a avut şi prima prezentare de modă.
Aşa se face că trei dintre creaţiile născute din maşina de cusut cât o jucărie şi-au făcut loc printre flori şi opere de artă.
Ştie că visul lui are nevoie de timp şi de muncă, dar şi de un gram de noroc. A bătut la fiecare uşă şi nu puţine au rămas închise. Nimic nu îl împiedică să meargă înainte, departe de familia care l-a dat la o parte.
Sursa:
