Iubiţii mei fii sufleteşti, Prin Învierea Domnului s-a încununat toată lucrarea pe care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, Iisus Hristos, a început-o de la facerea lumii, toate cele văzute sau nevăzute. De aceea, în Ziua Învierii Domnului se bucură toată creatura, se bucură cerul şi pământul, pentru că prin Înviere a fost biruită moartea, pentru că prin Înviere a biruit Hristos care este Viaţa, a biruit Hristos şi a pierit satana. Prin Învierea lui Hristos s-a deschis cerul şi a fost pustiit iadul, prin Învierea lui Iisus Hristos, Care S-a numit „Fiul Omului”, a fost eliberat din robie Omul şi a fost aşezat la locul de cinste şi de slavă, pe care a avut-o la început de la Dumnezeu.

Prin Învierea Domnului a fost eliberat omul de frica morţii, iar trupul, ca şi sufletul, a devenit nemuritor, precum a devenit şi trupul lui Iisus Hristos după Înviere. Prin Hristos Cel înviat toţi cei ce cred în El, cei ce-L ascultă pe El, cei ce-L iubesc şi-L urmează pe El, devin ca El, devin fii ai lui Dumnezeu (In. 1,12). De aceea, în Ziua Învierii Domnului se bucură toată creatura Lui, dar mai presus de toate se bucură această minunată creatură a lui Dumnezeu, adică Omul, care, numai după Învierea lui Iisus Hristos a devenit om cu adevărat, stăpân peste toată creatura, aşa cum l-a făcut Dumnezeu când l-a pus în Eden.

Înainte de a învia Hristos cu trupul, omul devenise rob al trupului, rob al patimilor, rob al cărnii, pe care o stăpânea duhul cel rău, duhul diavolului. Trupul lui muritor nu mai asculta de suflet, de glasul lui Dumnezeu, Care-i vorbea omului prin conştiinţă, ci era înnăbuşit de patimile trupului, de poftele şi plăcerile pământeşti, iar omul rătăcea prin lume ca o fiinţă pierdută.

Dumnezeu însă nu l-a uitat pe om ci, ca un Tată bun, prin diferite mijloace şi semne, prin drepţi, prin profeţi şi prin îngeri, i-a vorbit şi i-a amintit că are în el un dar minunat, p