Se trage dintr-o familie de aristocraţi veritabili, pentru care respectul, educaţia şi onoarea erau valori esenţiale şi a fost, pentru foarte mulţi ani, soţia marelui Ion Voicu.
La rândul ei absolventă de Conservator, Madeleine Voicu a renunţat la propria carieră muzicală pentru a-şi sprijini soţul, atunci când a realizat că el este genial. A suferit pe vremea comunismului cât alţii nu ar fi putut să ducă. Dar spune că Dumnezeu i-a dat o fire pozitivă care a ajutat-o să mergă întotdeauna mai departe.
„Copilăria mea... ce să vă povestesc... lumea o să zică că mint. O copilărie ca în poveşti în perioada interbelică, cu moşie, cu poneiul meu american alb cu pete maro - îl chema Bonzo, şi bineînţeles fraulein. Noi toţi copiii am fost crescuţi în stil nemţesc. O dată pe săptămână sora mea şi cu mine trebuia să facem toate treburile casei, inclusiv mâncare, măturat, şi eu nu înţelegeam de ce. Şi mama ne explica: 'Dragă, ca să ştii să ai personal de serviciu şi să nu te fraiereasca, să ştii ce să le ceri, trebuie să ştii cum să faci. Şi drept să spun că mi-a folosit'”, a povestit doamna Voicu la DIGI 24.
Despre sărbătorile pascale îşi aminteşte că erau unele dintre cele mai frumoase şi luminoase momente ale familiei: „De Paşte era una dintre cele mai frumoase sărbători ale familiei. Începeam ziua întâia de Paşte (...), a doua, a treia zi, totdeauna le făceam pe toate şi era una dintre sărbătorile cele mai apreciate”.
Perioada comunistă i-a decimat aproape familia: le-au fost confiscate toate proprietăţile, tatăl său a fost urmărit de securitate, au rămas ca şi chiriaşi într-una din casele lor.
"Asta a fost o traumă. ... M-a stigmatizat povestea asta. ... Trebuie să ai în tine forţa asta pe care numai Dumnezeu ţi-o dă să treci peste toate cu aceeaşi seninătate şi să mergi mai departe”, povesteşte Madeleine Voicu.
Viaţa i-a oferit însă şi
