Batalia asta pe viata si pe moarte intre doua factiuni ale elitei politice romanesti nu e noua, ci a debutat in primele zile ale revolutiei: urmasii liderilor comunisti, autodeclarati anticomunisti si disidenti, au reusit sa insele vigilenta populara si sa preia puterea, iar un alt grup, la inceput neinsemnat, compus din seniorul Corneliu Coposu, Doina Cornea, Radu Campeanu, Ioan Ratiu, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, regele Mihai... au incercat sa reziste in batalia pentru adevar, democratie si libertati cetatenesti.
Dupa multele mineriade si mitinguri aproape permanentizate, presedintele CFSN, Ion Iliescu, a facut apel la consensul national spre a depasi situatia politica "incrancenata" si a se putea trece la o guvernare cat de cat coerenta. Ideea in sine, desi utopica, nu era rea: dupa ce activistii de rangul al II-lea acaparasera toate fraiele puterii, o putere discretionara, mult mai inspaimantatoare de cat cea dinainte de 1989, aveau nevoie de legitimare din partea maselor si a Opozitiei.
Jihadul si solutia finala
Intrebarea este daca statu-quo-ul celor doua factiuni s-a schimbat de atunci sau nu, iar raspunsul este ca destule asperitati s-au tocit, dar Jihadul politic initial continua, capatand forme, strategii si logistici noi, dintre cele mai perverse. De demonstrat.
Caracteristicile respectivelor factiuni: cea mai puternica partida nu e stanga ori dreapta, ci una implicita, constituita si sprijinita de "sistem".
Ea provine din "revolutionarii" care au reusit in zilele lui decembrie 1989 sa smulga puterea de la fostii lideri, primari, directori, sefi si sefuleti de institutii, din administratie, deconcentrate, inclusiv ministri, toti constituindu-se apoi in partid, FSN, spre a fi legitimati la alegerile din Duminica Orbului.
Ulterior, din sanul FSN s-au "desprins" diversi insi care a