Atunci când Tamerlan şi Djohar Ţarnaev au decis să construiască bombele care au dus la moartea a trei oameni şi rănirea altor 180 la maratonul din Boston, a fost suficient ca ei să apeleze la o simplă căutare pe Google şi apoi să meargă la un magazin.
Cei doi au folosit un ghid care explică pas cu pas „Cum să faci o bombă în bucătăria mamei tale”, publicat în „Inspire“, revistă Al-Qaeda din Peninsula Arabică.
Materialele pentru fabricarea bombelor (o oală sub presiune, cuie şi pulbere de la artificii) sunt atât de accesibile, încât poliţiştii nu pot identifica locul din care s-au aprovizionat fraţii Ţarnaev.
„Poţi cumpăra ţevi sau oale sub presiune de oriunde, iar dacă iei mai puţin de 22 de kilograme de praf de puşcă sau de artificii, nu eşti nevoit să completezi acte. Există numeroase întrebuinţări pentru acestea şi este imposibil să le monitorizezi pe toate. „Odată cu apariţia internetului şi cum toate aceste materiale pot fi cumpărate legal cineva care vrea să facă rău poate cumpăra ceva de la un magazin, altceva de la un alt magazin şi nu s-ar afla despre ce pune la cale până când nu are loc atacul”, a spus un oficial federal pentru „Time“.
„99,99% din oamenii care vor să verifice aceste lucruri sau care vor să le cumpere o fac doar din curiozitate. Ei nici măcar nu s-ar gândi să construiască o armă”, a declarat Martin Reardom, fost şef al terorismului în cadrul FBI. Totuşi, aceste modalităţi de acţionare „sunt brute, simple şi eficiente”, iar oamenii nu pot fi urmăriţi pas cu pas pentru a împiedica astfel de atacuri.
FBI şi alte agenţii menţin un sistem de „capcane”, cu ajutorul unor companii din Statele Unite ale Americii, menite să identifice posibilii terorişti în timp ce aceştia îşi strâng materialele.
Parlamentarii din Washington şi experţii de combatere a terorismul