Marcel Iureş a devenit una dintre vocile campaniei "Români pentru o lume" pentru a încuraja tinerii să îşi urmeze visele şi să schimbe România. Actorul este de părere că românii îşi iubesc ţara „din gură”. Şi asta se întâmplă până la nivel de stat. Un interviu despre patriotismul românesc, problemele societăţii în care trăim, dar şi despre pasiunea vieţii sale... teatrul.
Pe cine admiraţi, în mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii române?
Îl admir foarte mult pe Brâncoveanu, din istoria României. Foarte mult... a avut geniu. Nu pentru că e oltean, dar era un om genial, în care stelele au pus gust, perseverenţă, viziune, forţă, chiar şi şiretenie. Şiretenia bună. A dat o altă calitate iubirii de ţară.
Din punctul dvs. de vedere, sunt românii patrioţi?
Aşa cum a făcut-o Brâncoveanu? Nu cred. O iubesc „din gură”, până la nivel de stat, de Guvern, dar asta e... mergem înainte, aşa. Cred că ăia ce cresc animale îşi iubesc mai mult ţara, din spatele casei lor. Dau „Bună ziua!” la bătrâni, tac şi se gândesc înainte să răspundă la o întrebare... E şi asta o formă de a-ţi iubi ţara. Baza e respectul, respectarea regulilor de bun simţ, nu regulile europene care nu fac decât să teoretizeze, iar inspiraţia pentru ele a venit oricum din regulile pământului. Până la urmă, ce trebuie să facă un om? Să se trezească, să se spele, să se închine, să îşi hrănească copilul şi apoi să muncească. Dacă se poate, măcar să respecte 3 din alea 10 porunci. Dacă te uiţi la lista de reguli şi cea de datorii, vei vedea că pe prima ai „dreptul să înveţi, dreptul la informare”, iar pe a doua ai „obligaţia să înveţi, datoria să te informezi”. Despre o astfel de iubire de ţară, vorbesc. Nu despre cea declarată la televizor de cei care se simt responsabili să ne înveţe, să ne educe, doar pentru că declară public că îşi iubesc ţara mai mult.
Citeşte şi Ro