de Alexandra CHEŞCU
08 mai 2013 23:32
8 vizualizari
A-A+
"Cu dragoste despre un popor de cuci" este cartea a cărei lansare a adunat marţi seara, la Librăria Humanitas, un număr generos de cititori. Sibieni sau sălişteni, dar toţi iubitori ai cărţilor, ei au venit la librăria sibiană pentru a o cunoaşte pe Irina Pavlovici, semnatara volumului. Româncă din Bucureşti, cu bunică sălişteancă, autoarea trăieşte de 20 de ani la Paris, acesta fiind unul dintre motivele care au determinato să scrie prima sa carte, pe care a decis să o lanseze şi la Sibiu din pricina legăturii pe care simte că o are cu acest loc. Un volum care surprinde dilemele, realităţile şi, pe alocuri, dramele omului captiv între două lumi, între România şi Franţa, şi care nu reuşeşte să se identifice în totalitate cu niciuna dintre cele două.
"Suspin şi mă duc la bucătărie să caut un Triferment. Pentru că Jan, aşa olandez cum e şi care trăieşte la Paris cu o româncă, de aproape cincisprezece ani, s-a obişnuit cu Trifermentul. Zice că l-am inventat noi, românii, ca să ne ghiftuim peste capacităţile umane normale. Şi asta chiar dacă înzestrările noastre native le depăşesc oricum pe cele ale altora", sunt doar câteva dintre cuvintele "ascunse" în "Sarmalele", primul capitol al cărţii "Cu dragoste despre un popor de cuci", pe care Irina Pavlovici a dedicat-o fiului ei, Andrei, care vorbeşte perfect româneşte.
Scrisă cu dor de ţară
"Da, este o carte despre românii din Paris. E prima mea carte, practic mi-am petrecut jumătate din viaţă la Paris şi jumătate din viaţă în România. Şi la un moment dat te întrebi de unde eşti, al cui eşti, unde ţi-e locul şi nu primeşti un răspuns. Asta este. Ţara pe care o ştiu eu nu mai există şi tuturor ne e dor de ţară. Ţi se face dor, dar în acelaşi timp nu te mai întorci în acelaşi loc. Aceasta este tulburarea, p