9 mai – Ziua Independenţei de Stat a României. România şi-a declarat independenţa de stat în 9 mai 1877. Guvernul condus de Ion C. Brătianu, şi în care Mihail Kogălniceanu funcţiona ca Ministru de externe, a hotărât ca, în cadrul cererii de asistenţă a Rusiei, să se unească cu forţele ruseşti ce operau la sud de Dunăre.
Agravarea brusca a relatiilor internationale si, indeosebi, iminenta declansarii unui nou razboi intre imperiile Tarist si Otoman au determinat guvernul roman sa intre in negocieri cu Rusia, la Livadia (in Crimeea), in septembrie 1876, in vederea semnarii unei conventii prin care sa se stabileasca conditiile de trecere a armatelor imperiale pe teritoriul roman spre Dunare. Conventia semnata la Bucuresti, la 4 aprilie 1877, acorda „libera trecere” trupelor tariste spre Dunare, iar Rusia garanta apararea si mentinerea integritatii teritoriale a Romaniei.
Ca masura de prevedere, la 6 aprilie 1877, guvernul roman, a decretat mobilizarea armatei permanente si teritoriale cu rezerva ei. Aceasta actiune complexa s-a efectuat in ordine, rapid si cu precizie. Pana la 25 aprilie mobilizarea a fost incheiata, armata fiind organizata conform cerintelor de razboi. Totalul fortelor mobilizate se ridica la aproximativ 100 000 de luptatori, din care efectivul armatei operative era de 58 700 de oameni, 12 300 de cai si 190 de tunuri. In plus au fost chemati sub arme, pentru instruire, in vederea completarilor, inca 14 000 de tineri din contingentul anului 1877.
Stare de razboi
Toate actiunile politice si militare romanesti au starnit reactia Imperiului otoman si masuri care sa descurajeze actiunile romanesti: suspendarea diplomatilor romani de la Istanbul, intensificarea actelor agresive de-a lungul Dunarii, sechestrarea unor nave romanesti cu cereale, bombardarea oraselor Braila si Reni, atacarea pichetelor de frontiera etc. Fata de aceasta s