Proclamarea independenţei de stat a fost făcută de ministrul de Externe al României din 1877, Mihail Kogălniceanu, însă acest act a fost precedat de o intensă pregătire diplomatică.
Unul dintre momentele fondatoare din istoria României este relativ puţin cunoscut. Este vorba de proclamarea independenţei de stat, în 1877. Puţini dintre români cunosc faptul că, de fapt, Ziua Independenţei este 10 Mai, nu 9 mai, aşa cum a încercat să susţină propaganda comunistă. De fapt, totul a început în data de 7 mai, când Guvernul României a stabilit proclamarea independenţei, însă acest gest a fost amânat pe 10 Mai, pentru a coincide cu data urcării pe tron a principelui domnitor Carol I, ca semn al recunoştinţei românilor faţă de suveran. Însă, în data de 9 mai, în contextul în care artileria turcească bombarda malul românesc al Dunării, deputatul Nicolae Fleva l-a interpelat pe ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, dacă a notificat Puterile Garante care exercitau un soi de patronaj asupra României, de ruperea legăturilor de vasalitate dintre România şi Imperiul Otoman. Mihail Kogălniceanu a răspuns că românii sunt o naţiune independentă, iar Adunarea Deputaţilor a adoptat o moţiune solemnă în acest sens. A doua zi, în 10 Mai, şi Senatul a adoptat o moţiune asemănătoare, iar acestea au fost promulgate de principele domnitor. Astfel, din punct de vedere al dreptului constituţional, România a devenit independentă din 10 Mai. Însă şi mai puţine amănunte sunt cunoscute despre unul dintre artizanii acestei proclamări a independenţei, Vasile Boerescu, care l-a precedat pe Mihail Kogălniceanu, vechiul său aliat politic, în fruntea Ministerului de Externe, între 1873 şi 1875.
Un jurist eminent
Vasile Boerescu a fost unul dintre marii jurişti ai României, iar abilitatea sa de a interpreta texte juridice dificile a ieşit la iveală în două momente esenţiale din is
