Titlul acestui text reproduce ultimele două versuri ale unui poem scris de Alecsandri, poem care a făcut parte, multă vreme, din tezaurul spiritual al României şi al naţiunii române, pe vremea când România era o ţară, iar nu o provincie iar românii erau un popor, iar nu o populaţie.

Poemul lui Alecsandri se cheamă chiar aşa: „10 mai” şi este, prin el însuşi şi prin povestea pe care o spune, o parte a istoriei noastre naţionale cu care avem a ne mândri. Odinioară, pus pe muzică, textul lui Alecsandri era cântat cu înflăcărare (şi) la deschiderea fiecărui an şcolar. Din 1947 şi până în tristele zilele noastre, poemul nu mai este cântat, nu este studiat, nu este nici măcar enunţat/ amintit în programele şi în manualele şcolare. Povestea poemului acoperă o perioadă de 81 de ani din istoria României, din 1866 şi până în 1947. De atunci, din 1947 şi până astăzi, au trecut abia 66 de ani... Măcar din acest motiv statistic şi tot ar trebui să ştim că poemul şi istoria pe care o spune au existat.

Întâmplarea face ca acest editorial să apară chiar pe 10 mai – drept pentru care, de aici încolo, „îi dau cuvântul” lui Alecsandri:

10 Mai

A venit din munţi un vultur/Şi ne-a zis: — „Români Eroi,

Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr/Ce-ar veni cu drag la voi.

Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”./Noi cu toţii: — „Să ni-l dai”.

Şi ne-a dat pe Vodă CAROL,/Într-o zi de 10 Mai.

Şi-a venit vulturul iară,/Şi ne-a zis: — „Popor Român,

Eşti viteaz, de ce mai suferi/Jugul unui neam păgân?

Fă-te liber, dezrobeşte-ţi/Mândra ţară care-o ai”.

Şi noi liberi ne făcurăm/Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi/Şi ne-a spus: „Popor Român,

Aţi luptat cumplit la Plevna/Duşi în foc de-al vostru Domn.

Vrednic e să-l faceţi Rege,/Într-o ţară ca în rai”.

Şi noi rege îl făcurăm/Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne