Cu toate că Galaţiul este înconjurat de cursurile Dunării, Siretului şi Prutului, iar la nord se află Lacul Brateş, cu o suprafaţă de 2.000 ha şi Parcul Natural Lunca Prutului, o veritabilă zonă de deltă, de 18.000 ha, în oraş nu există nici o societate comercială de prelucrare a peştelui.

Galaţiul a avut tradiţie în producţia de conserve de peşte şi la începutul anilor ’90 încă mai exista fabrica Pescogal SA Galaţi, care producea aproape o cincime din producţia de conserve a ţării. Fabrica avea în patrimoniu câteva exploatări piscicole naturale din Lunca Prutului, dar la Pescogal SA era prelucrat şi peştele capturat din Dunăre şi peşte oceanic din Atlantic, adus de pescadoarele de la IPO Tulcea. Fabrica a fost falimentată de directorii numiţi politic de PDSR, cel considerat principalul vinovat de falimentarea Pescogal SA fiind actualul deputat PSD, Florin Pâslaru.

Tradiţie de peste un secol

Pescogal SA, fostă “Pescăriile Statului”, fusese înfiinţată pe 27 iunie 1912. Era compusă dintr-un port de pescărie, o hală acoperită pentru vânzarea zilnică en-gros a peştelui, spaţii pentru angrosişti şi comisionarii de peşte, o staţie de încărcare a peştelui în vagoane CFR, un frigorifer central, o piaţă pentru căruţele care cumpărau peşte pentru desfacere la sate, depozite de gheaţă etc. Exista o fabrică de gheaţă artificială, ce producea zilnic 500 de kilograme. Dinamul de 30 kw producea energie electrică pentru iluminat şi pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. În perioada interbelică şi aceea a regimului comunist fabrica de conserve de peşte a fost modernizată de mai multe ori. Potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii, în 1992 Pescogal SA Galaţi producea 17% din producţia de conserve de peşte din România.

Falimentul Pescogal, „opera” PSD şi PNŢCD

Florin Pâslaru a fost numit di