De ceva timp, pe toate sursele de informaţii economice, atât cele de masă cât şi cele de specialitate, majoritatea specialiştilor vorbesc de anul 2013 ca şi anul relansării economiei româneşti. Deja se observă de la începutul anului un aflux sporit de bani intraţi din afara şi o oarecare revigorare a investiţiilor. Chiar şi factorii politici cred atât de mult în acest lucru încât au început să se manifeste deja în aceasta logică: Preşedintele a ieşit să anunţe sus şi tare că România a trecut peste criza şi că este un exemplu demn de urmat de alte state Europene, iar Premierul deja a început să împartă creşterea care va veni anuntând creşterea salariului minim şi a indemnizaţiilor pentru copii

Considerând că previziunile sunt credibile şi că se vor adeveri, întrebarea pe care fiecare manager ar trebui să o pună este: “Cum ar trebui adaptat managementul organizaţiei la această schimbare în contextul macroeconomic?” Personal cred că manifestarile concrete ale noului trend se vor manifesta în aceasta ordine: accelerarea investiţiilor, creşterea consumului în anumite domenii în special al produselor cu durata medie şi lungă de utilizare determinate de relansarea creditării, creşterea numărului de locuri de muncă disponibile, creşterea salariilor şi abia mai târziu creşterea profiturilor organizaţiilor.

În speranţa că managerii români au învăşat lecşiile crizei, ca şi acţiuni concrete de implementat pentru organizaţii aş sugera următoarele aspecte: orientarea resurselor organizaţiilor către forţa de vânzare şi marketing pentru atragerea unei cote semnificative din creşterea preconizată, gândirea în termeni de factori de diferenţiere în piaţă şi de productivitate a muncii. Acest lucru ar trebui să ducă la o concentrare din perspectiva managementului pe aspectele strategice ale afacerii şi pe investiţii care să ducă la creşterea competitivităţii în pia