Dezamăgirea izvorăşte din aşteptările noastre neîndeplinite sau atunci când lucrurile nu merg aşa cum ne dorim. Exemple numeroase găsim în viaţa noastră de zi cu zi: mergem la magazin şi nu găsim produsul pe care ni-l dorim sau ne aşteptăm să promovăm la locul de muncă, dar lucrul acesta nu se întâmplă. Avem exemple foarte multe la îndemână, diferenţa fiind intensitatea dezamăgirii şi efectele sale asupra noastră.

Una dintre strategiile la îndemână la care apelează persoanele este modificarea modului în care gândesc, astfel ajung de la optimism la pesimism doar pentru a evita dezamăgirea. Este esenţial de subliniat faptul că această tactică este, de fapt, o evitare, un mecanism de apărare, nicidecum o soluţie potrivită şi adaptabilă. În lupta împotriva dezamăgirii trebuie să ne înarmăm cu o gândire pozitivă şi cu planul B la îndemână.

Dezamăgirea este de obicei antecamera depresiei. Unele persoane reuşesc să se salveze din mlaştina dezamăgirii, dar unele se prăbuşesc direct în depresie. Este important de menţionat faptul că rezolvarea dezamăgirii este un pas important în prevenţia depresiei şi credinţelor false despre viaţă de genul „nu mai există speranţă pentru mine” sau „nimic nu îmi iese”.

Unul dintre factorii favorizanţi ai dezamăgirii este căutarea permanentă a perfecţiunii. Perfecţioniştii trăiesc în lumea lor imaginară fără cusur. Ei cred şi se aşteaptă ca viaţa să fie perfectă, la fel şi ei. Problema perfecţioniştilor nu este numai dezamăgirea pe care o simt în momentul în care iau nota 9 în loc de 10, ci manifestarea afectivă: neîndeplinirea aşteptărilor duce la furie.

Paradoxal, încrederea în sine poate înlesni instalarea dezamăgirii: de cele mai multe ori te încrezi atât de tare în tine, încât nu îţi laşi loc de eşec, iar când acesta se petrece eşti dezamăgit de tine.

Fixarea unor scopuri realiste ar ajuta în anticipar