Începutul învăţământului liceal la Vadul Crişului a avut loc acum 60 de ani, într-o perioadă în care şcoala românească parcurgea o criză de identitate şi încerca, în opoziţie cu sistemul comunist, să scoată din starea de ignoranţă cât mai mulţi tineri, în special din mediul rural, ale căror şanse în viaţă erau limitate la agricultură sau ca muncitori în fabricile din oraşe.

Un eveniment istoric

Într-o perioadă în care "dictatura proletariatului" nu punea bază pe învăţământ, ştiinţă şi cultură, întrucât societatea comunistă nu avea nevoie de oameni cu şcoală, ci de forţă de muncă docilă, într-un context de instabilitate şi anulare a învăţământului tradiţional românesc, precum şi înlăturarea de la catedră a unor valoroşi dascăli şi oameni de cultură, înfiinţarea, în anul 1953, a Liceului din Vadu Crişului, a constituit un eveniment cu valoare istorică. Un merit deosebit în acest demers îi revine prof. Ioan Brândaşiu, care, prin iscusinţă şi tenacitate, determină autorităţile raionale de la Aleşd să înfiinţeze acest liceu la Vadu Crişului în dauna Aleşdului, comună pe atunci. De la început, liceul a şcolarizat elevi proveniţi din toate satele de pe Valea Crişului Repede, de la Tileagd până la Remeţi. În primii şase ani (până în 1959, când se înfiinţează Liceul din Aleşd), Şcoala medie din Vad, cum s-a numit mulţi ani, a fost singura instituţie de învăţământ mediu de la Huedin până la Oradea. Primul director a fost Ioan Brândaşiu, iar adjunct Gheorghe Pârvu. Este perioada când la Vadu Crişului au sosit cadre didactice care au făcut dovada unor calităţi didactice şi umane deosebite şi competenţe profesionale remarcabile: Ioan Gavriluţ, Petru Vicaş, Ioan Ciurdaru, Trandafir Drâmba, Maria Oşorhan, Florian Baciu, Ioan Tobescu, Ioan Călţun, Vasile Bologa, Magdalena Dan şi mulţi alţii. Având în vedere criteriile riguroase de selecţie a candidaţilor la concursu