Mineritul neferos presupune folosirea unor tehnologii de preparare a minereului scos din exploatările miniere de suprafaţă sau subteran. Altfel spus, flotaţii (uzine de preparare), după care urmează prelucrarea finală, rafinarea în combinate metalurgice. Acest flux tehnologic, mină-combinat, are diverse forme, înfăţişări, în funcţie de minereul extras, de felul în care se găsesc metalele. Pot fi, în cazul metalelor nobile, filoane cu metal nativ, sau concentrate complexe în care metalele nobile sunt amestecate cu alte metale. În acest caz este nevoie de preparare, de procedura de flotare prin care se face separarea metalelor. Evident, vedeta acestui procedeu tehnologic este cianura! Vă prezentăm un scurt tratat despre cianură, cianuraţie, cianurare, cian… un tratat la nivel de amatori, un tratat de aproape o pagină, apărut după ce am asistat la 15 ani de poveşti despre cianură, inamicul numărul unu în Baia Mare.

Este limpede pentru toată lumea că pe vremea dacilor nu se folosea cianură pentru a extrage aurul. Mulţi ne-au întrebat cu se lucra cu sute, mii de ani în urmă. A fost o întrebare bună, deoarece metodele folosite în industria minieră românească păreau a fi de când lumea. Specialiştii ne-au spus că nu se foloseşte cianură decât din secolul trecut. În vremurile de demult, filoanele erau bogate în aur. Era metal nativ, adică în filonul respectiv puteai culege aur sau argint, aşa…cu lopata! Pe vremurile acelea nu se exploatau decât filoanele bogate, cele mai sărace erau lăsate, erau părăsite. Pe măsură ces-au epuizat filoanele foarte bogate, acolo unde nu aveai nevoie de o prelucrare a minereului, s-a trecut la filoane mai sărace şi tot aşa. Pe măsură ce au trecut secolele, s-au diversificat şi metodele de extragere a aurului. S-au modernizat, s-au adaptat cerinţelor.

Aceste nevoi au dus la descoperiri, a avut loc un progres al indust