Astept ca formatiunile opozitiei de dreapta din Romania sa fie mai active in directia confruntarii cu trecutul totalitar. Am impresia ca exista un fel de reticenta in a asuma atat de necesara responsabilitate a unei memorii vii, autentica, netrucata. Nu Victor Ponta si Crin Antonescu, discipolii si partizanii eternului bolsevic Ion Iliescu, detin legitimitatea in aceasta privinta, ci exponentii dreptei democratice romanesti. Discutia privind necontenita explorare a comunismului ca experiment criminal, cu efecte catastrofice in toata planurile vietii umane, este de o imensa importanta. Abandonarea ei ar fi o imensa eroare. Constiinta civica este neconceput in absenta unei cunoasteri cinstite a naturii si consecintelor totalitarismului. Este lectia germana a a confruntarii permanente cu memoria celor doua dictaturi, cu istoria necontrafacuta a statului de nedrept(Unrechtsstaat). O lectie pe care ar fi bine sa o emuleze cei care doresc sa consolideze statul de drept in Romania.

Exorcizarea demonilor trecutului nu este posibila cita vreme pretindem ca nu stim destul despre natura sistemului prabusit (partial, ma grabesc sa o spun) in decembrie 1989. Este asadar nevoie de ceea ce un istoric numea purificare prin cunoastere. In 2005, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a cerut statelor care au suferit sub comunism sa condamne fara vreo ambiguitate ororile legate de ceea ce s-a numit „utopia la putere”. Acesta a fost sensul a ceea ce altminteri poate parea o imensa absurditate, o dementiala aventura politica: intemeierea unui organism politic social perfect controlat, in care individul nu este altceva decit, vorba lui Arthur Koestler, o „fictiune gramaticala”. La 18 decembrie 2006, Romania a condamnat, prin glasul presedintelui tarii, Traian Basescu, Experimentul Pitrestidictatura comunista drept ilegitima si criminala pe intreg parcursul existentei sale.