n condiţiile în care modelul de sustenabilitate financiară pe care s-a bazat jurnalismul tradiţional până acum e în disoluţie, nu doar la noi, ci şi în lume, e greu să fii optimist cu privire la perspectivele de însănătoşire ale jurnalismului autohton, care, în plus, mai duce şi o lipsă acută de caractere.Zilele trecute, a fost făcut public Raportul FreeEx - Active Watch privind Libertatea presei în România - 2012. Cele 87 de pagini acoperă o cantitate impresionantă de informaţii, de la pre­si­u­nile exercitate la nivel po­litic sau de către patroni asupra jurnaliştilor până la procesele de calomnie şi în­grădiri ale libertăţii de ex­presie. În ansamblu, e vor­ba de un material factual considerabil, sprijinit pe o amplă documentare.

E drept, maniera în care au­torii interpretează în­gră­di­rea libertăţii de expresie este, în unele ca­zuri, excesivă. Spre exemplu, a plasa în acest registru faptul că deputatul Ioan Ghi­şe a fost împiedicat să se dezbrace de că­maşă pentru a afişa un tricou inscripţionat cu mesaje de protest împotriva preşe­din­telui la recepţia de 1 Decembrie de la Co­troceni (aspect căruia i se alocă un titlu distinct - Cap. 1.2 -, Parlamentar dat afa­ră de la recepţia prezidenţială de 1 De­cembrie) e o interpretare discutabilă. Pâ­nă la urmă, libertatea de expresie nu poa­te să facă abstracţie totală de anumite con­strângeri de bun-simţ, cu atât mai mult cu cât personajul cu pricina nu avusese pâ­nă atunci niciun fel de oprelişti în a-şi ex­prima convingerile politice pe toate ca­na­lele media. Trebuie să facem totuşi dis­tincţie între exercitarea libertăţii de ex­pre­sie şi o mostră evidentă de exhibiţionism politic ieftin.

În aceeaşi categorie intră maniera în care Active Watch critică aprecierile făcute în raportul MCV, care denunţa presiunile ne­justificate şi actele de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sis