Coabitarea din ce în ce mai avansată cu Victor Ponta e cât se poate de logică, tactic şi strategic, pentru Traian Băsescu.

Ieşind la televizor şi anunţând că a aprobat toate numirile de procurori-şefi, legea retrocedărilor şi, bonus, îl trimite pe premierul Ponta în locul lui la Consiliul European, preşedintele comunică simbolic populaţiei că are încă destulă putere în stat, că peste el nu se poate trece.

În acelaşi timp, lărgeşte fisura dintre PSD şi PNL, dintre Ponta şi Antonescu, în care şi-a băgat icul, procedeu care îl ajută să se menţină la putere până în 2014 şi să creeze spaţiu de manevră formaţiunii politice pe care o va conduce după aceea.

Ilogică mi s-a părut, în schimb, în toată vorbirea făcută de T. Băsescu, insistenţa cu care a pus mandatul procurorului general, ridicolul Niţu, sub semnul elucidării crimelor Revoluţiei.

Fireşte că aş fi şi eu interesat să aud oficial, pân-oi muri, din ordinul cui au pierit atâţia oameni după 22 decembrie `89. Dar aceasta este deja o anchetă de „Dosarele Istoriei”, de care ar putea să se ocupe mai degrabă Institutul de Studiere a Crimelor Comunismului sau alte organisme similare, nu procurorii.

Mulţi dintre responsabili, dintre călăii de atunci, sunt acum, împreună cu victimele, pe lumea cealaltă sau au ieşit la pensie, în vreme ce magnaţii hoţi şi corupători, jefuitorii contractelor de stat şi banului public, escrocii din fotbal, megamitarnicii, interlopii sunt mulţi şi în plină activitate.

E cel puţin straniu să forţezi ca şef al statului prioritatea zero pentru Parchet dezgroparea morţilor Revoluţiei, cu atât mai mult cu cât nu vrem să ştim cu ce se ocupa dl Băsescu în zilele zisei Revoluţii.

Vrea dl Băsescu să se subînţeleagă astfel un atac la adresa lui Ion Iliescu, şeful de facto al statului din 22 decembrie `89? Dar mai e dl Iliescu în clipa de faţă un adversar care