Să-mi fi dat orice, dar pe cinstite dacă, înainte să fi ajuns la stadion, mi-aş fi dat seama că derby-ul local de miercuri, dintre CS Vulcan şi Minerul Uricani, va stârni atâta amar de patimă, nu atât între fotbalişti, cât, mai ales, între oficialii celor două echipe.
Am înţeles ulterior
care era chichireaza. În cazul unul egal sau al unei victorii a gazdelor - minune care s-a petrecut în ultimul minut de joc, 93, dacă e să ţinem seama de prelungiri -, Minerul Uricani ar fi urmat să-i zică salut posibilităţii de promovare în divizia superioară. Ceea ce s-a întâmplat, însă, la Vulcan - spun cunoscătorii - când băieţii antrenaţi de Ocsi Iszak au înscris nesperat, cu câteva secunde înainte de fluierul final al arbitrului de centrul Florin Anca, le-a umplut inima de bucurie mai marilor Universităţii Petroşani.
Cu o diferenţă
de doar trei puncte faţă de Haţeg, ocupanta locului al II-lea în clasament, Minerul Uricani s-a aruncat în luptă, dornică să plece cu o victorie de la Vulcan, victorie menită, desigur, să-i întărească poziţia de lider şi s-o ferească de surpriza scorului din meciul pe care haţeganii îl disputau în aceeaşi zi, miercuri, 15 mai, şi aceeaşi oră, 17:30, în compania Bradului.
Partida a început
cu uşoara dominare a echipei oaspete, căreia, însă, gazdele nu se sfiesc să-i răspundă cu aceeaşi monedă. Dacă, la uricăneni, Ciorâia este cel al cărui joc sclipeşte mai tare, la vulcăneni se face remarcat Culiţă Lavric. Mingea se mişcă, practic, cu repeziciune în ambele jumătăţi de teren, dar nu vrea să intre în plasa niciunei porţi. Asta, deşi nu au lipsit câteva şuturi la poartă demne de luat în seamă. La câteva doar intervenţiile prompte ale portarului vulcănean Ciprian Toth sau ale omologului său uricănean Adrian Farcaş au făcut ca mingea să nu ajungă în aţe. Se joacă bărbăteşte, vulcănenii ca pe vreme
