Recent, Germania a redeschis subiectul aderării Turciei la Uniunea Europeană. Sună fantezist din cauza crizei, dar nu e deloc aşa. Deja la sfîrşitul lui februarie, deşi avea anumite rezerve, cancelarul german îşi exprima dorinţa ca discuţiile să continue
Într-un editorial semnat de miniştrii de Externe german şi turc, Guido Westerwelle şi Ahmed Davatoglu, pe 11 mai a.c. în Frankfurter Allgemeine Zeitung, au chemat la "un nou elan în acest proces pe care UE şi Turcia trebuie să-l facă să avanseze" (La Tribune économique). Franţa e lăsată încă o dată de Germania în offside. L-am auzit de-a lungul anilor pe fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy exprimîndu-le apăsat turcilor cele mai antipatice şi agresive refuzuri. Cam de nivelul formulei lui Traian Băsescu despre "Marea Neagră, lac rusesc". Dar, la urma urmei, de ce nu ar fi admisă Turcia în UE ? Acordîndu-i un statut asemănător cu cel al Marii Britanii, României şi Bulgariei (adică fără Schengen şi fără euro), UE nu ar avea decît de cîştigat. Turcia e considerată un emergent foarte puternic, un lider politic şi economic al lumii musulmane. În orice caz, cu cîteva declaraţii amabile de bune intenţii, Germania şi-a atras simpatia oamenilor de afaceri turci, iar Angela Merkel, adeziunea turcilor stabiliţi în Germania, care vor vota în septembrie.
Dimpotrivă, francezii continuă declaraţiile belicoase şi mai puţin diplomatice. Laurent Wauquiez, UMP (un fel de PDL), în opoziţie, fost ministru al Afacerilor europene şi considerat un politician de mare viitor, răspunde unei întrebări pline de imaginaţie cu şi mai multă imaginaţie : " (Întrebare) Jean-Pierre Raffarin (fost prim-ministru - n.n.) propune crearea unei federaţii între Franţa şi Germania. Este aşa ceva cu adevărat posibil ? (Răspuns) Europa actuală nu mai funcţionează. Decît să tot critici Germania, eu cred mai degrabă necesar să-i propunem o no