Peste tot în lume, principalul arsenal al societăţii civile este lanţul şi pancarta, şi doar în ultimă instanţă "gargara" la o cafea. La noi, până la episodul teilor, lanţul şi pancarta au fost înlocuite cu bufetul suedez.

Remarcabilă şi de lăudat schimbarea de atitudine a Primăriei în scandalul teilor. După două luni de autism şi aroganţă, reprezentanţii municipalităţii au apelat recent la specialişti şi ieşeni pentru a găsi soluţii de amenajare urbană a zonei centrale. Se discută inclusiv de replantarea unor tei, fapt de neconceput la debutul "masacrului". Iar abdicarea Primăriei pare totală. Fie că vorbim despre esplanada Teatrului Naţional, despre modernizarea Parcului Copou sau despre proiectul "Iaşi Capitală Culturală Europeană", şefii de la Roznovanu invocă, aproape fetişizant, necesitatea unor consultări publice. Te uiţi şi nu-ţi vine să crezi.

Totul a început cu o mână de tineri strânşi pe bulevardul Ştefan Cel Mare, într-o seară friguroasă de februarie. Protestul lor a fost primit de "înţelepţii" urbei cu condescendenţa celor care "ştiu" că nu se poate schimba nimic. Au fost organizate noi proteste, cu o prezenţă din ce în ce mai numeroasă. În paralel, mediul online ieşean, şi nu numai, a fost invadat cu mesaje de condamnare a defrişării. Forumurile ziarelor, blogurile şi reţelele de socializare au creat, în decurs de câteva săptămâni, un curent majoritar de opinie defavorabil proiectului demarat de Primărie. Subiectul pietonalului a devenit peste noapte punctul de plecare pentru discuţiile la bere sau socializarea din tramvai. Mulţi tineri, până ieri dezinteresaţi de soarta urbei, au înţeles că e "cool" să ai o opinie şi să te implici. Dar dincolo de această latură "mainstream", uşor superficială, a oricărui protest de anduranţă, ieşenii au înţeles, pe măsură ce Primăria a început să facă mici paşi în spate, că vocea lor contează. @