După câteva ore de degringoladă, încheiate cu o declaraţie a lui Roşca Stănescu, liberalii încearcă să minimalizeze consecinţele ciocnirii Ponta - Roşca: “Gata, SRS şi-a cerut scuze; îi pare rău că l-a făcut pe Ponta şantajabil” spun ei, cu aerul că USL e beton, şi n-o să se împiedice într-un atac de ziarist. Numai că Ponta a cerut rezolvarea problemei – adică “eliminarea” lui Roşca – până luni, altfel “nu mai putem continua împreună” a spus premierul.

Dincolo de aşteptările electoratului, viitorul alianţei este tot mai nesigur.

Nu orgoliul lui Ponta e problema. Premierul şi-a luat, deja, câteva lovituri în stomac, mult mai dure - nevoia de coabitare şi numirea procurorilor fiind “mutările” cel mai criticate de aliaţi.

Aici e vorba de altceva, mult mai important, precum revizuirea Constituţiei şi regionalizarea. Neînţelegerile între cei doi parteneri par, pe acest tărâm, aproape insurmontabile, ceea ce, într-un viitor oarecare, vor conduce la o logică – din punct de vedere politic, doctrinar, istoric – separaţie. Nu e niciun fel de secret faptul că, mai devreme sau mai târziu, USL îşi va încheia rostul – cauza generării sale, eliminarea lui Băsescu, fiind deja stinsă -, fiecare dintre parteneri pregătindu-se de divorţ.

În consecinţă, “partajul” devine marea problemă. PSD va lua cu el UDMR-ul, nişte zburătăciţi din partidul lui Diaconescu şi pe oamenii lui Oprea, aliniaţi în poziţie de drepţi.

PNL va pleca cu PC, cu pedeliştii lui Blaga, “afectaţi” de zborul aripii Udrea, cu alţi zburătăciţi de-ai lui DD din PP şi, cam atât. (De mişcările şi partidele lui Băsescu, coagulate într-un fel sau altul, nu e locul să vorbim aici).

Aşadar, cei doi actori importanţi ai coproducţiei USL dispun de armate, oarecum, egale, sunt conduse de doi lideri cu portofolii de încredere aproape identice, ambii generează, încă, încredere în masa elect