De curând am participat la un curs de ,,Isihasm”, susţinut de scriitorul Vasile Andru. Isihasmul este o tradiţie ascetică de concentrare şi pace lăuntrică, ce îmbină armonia trupească cu cea mentală şi sufletească. Am intrat la Sala ,,Dalles” şi ascultându-l, am înţeles (a câta oară?) că avem modele şi călăuze pe traseul misterios către noi înşine. Îl avem pe Vasile Andru care va împlini pe 22 mai, 71 de ani. Ştie totul despre longevitate şi nimic despre bătrâneţe.

Vasile Andru este unul dintre acei oameni rari, luminoşi, puternici în spirit şi în duh, în prezenţa cărora viaţa capătă sens şi semnificaţie. S-a născut în 1942, în Bucovina, loc binecuvântat, încărcat de istorie şi splendoare. Bunicii săi, deportaţi în Siberia în timpul ocupaţiei sovietice, nu s-au mai întors niciodată acasă, doar părinţii au reuşit să fugă din satul ocupat şi să se stabilească într-o localitate de lângă Siret. Vasile Andru a absolvit studiile universitare la Iaşi, apoi a fost profesor şi lector universitar, la Suceava. În afara cursului, am purtat o discuţie din care selectez crâmpeie, pentru cititorii ,,Jurnalului Naţional”: ,,Nu am fost un scriitor dizident ci un blând nonconformist. Nonconformismul meu ştia să ocolească rigorile cenzurii. În 1991, la Paris, am prezentat lucrarea <<11 moduri de a contracara rigorile comunismului>>, în cadrul unui simpozion organizat de Monica Lovinescu. Am descoperit felul de a trăi normal şi în comunism, pe o planetă cu multe adversităţi. Am ştiut că nu am venit pe o planetă uşoară, ci am venit pe o planetă unde avem o singură şansă şi 99 de adversităţi. Lucrul acesta l-am luat generic, am venit pe o planetă grea, unde omul nu a huzurit, nu s-a adaptat uşor. Când m-am trezit în plină dictatură, m-am adaptat acestei teorii. Nu am simţit-o ca pe o penitenţă. Nu mi-am ales bine timpul naşterii, în plin război mondial, dar am fost foarte ocrot