Distracţia a evoluat, sau mai bine zis a involuat, dacă stăm să cântărim şi să privim felul primitiv în care ajung să arate tinerii după o noapte de beţie pe litoralul românesc.

Am văzut cel mai clar de 1 Mai acest lucru, când pe plajele din Vama Veche tinerii adormeau pe nisip, beţi criţă, iar următoarea zi o luau de la capăt. Dacă mergem în Mamaia, situaţia se schimbă. Acolo, fiţele tronează în cluburile de lux, iar domnişoarele îşi etalează ultimele achiziţii în materie de haine, pentru a-i impresiona pe posesorii "hergheliilor" de cai putere din parcarea clubului.

Ziua pe plajă situaţia este la fel de monotonă, iar fetele par trase la indigo: costumele de baie sunt aproape inexistente, iar topless-ul este "învelit" sub pretextul unui "bronz uniform".

Însă lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. La începuturile sale, staţiunea Mamaia era un loc de promenadă, unde oamenii veneau să asculte muzică de fanfară, să se plimbe pe faleză, să socializeze, să petreacă un timp de calitate.

Cum a luat fiinţă staţiunea Mamaia

După ce în anul 1889 s-au început lucrările de extindere a Portului Constanţa, sub conducerea inginerului Anghel Saligny, a devenit tot mai evident că Băile de la Vii nu mai puteau să funcţioneze. Era neapărat necesar să se dezvolte capacitatea Constanţei de a se transforma într-o staţiune estivală de băi de mare. La nivelul plajelor din oraş nu existau posibilităţi pe măsură. Reputatul inginer aprecia încă din anul 1904:

"Pentru ca zona să prospere ca staţiune balneară, va trebui ca oraşul Constanţa să aibă o plajă în apropiere, unde vizitatorii băilor să poată petrece toată ziua şi chiar să locuiască în case de vară în apropierea mării, lucru care se impune mai cu seamă pentru copii şi cum este cazul pentru plajele renumite din străinătate ca Ostende, Scheveningen şi altele."

@N