Una dintre cele mai răspândite păreri este că mintea umană este extrem de ciudată şi complicată. Cel mai bun exemplu este momentul în care avem un comportament total diferit şi opus faţă de emoţiile din interiorul nostru. Şi mai concret, este vorba despre situaţiile în care ne simţim slabi, vulnerabili. Cel mai probabil, în acele momente, ne vom strădui să ascundem acest fapt şi să supracompensăm cu acţiuni şi comportamente prin care să arătăm lumii contrariul, adică să demonstrăm cât de lipsiţi de orice fel de slăbiciuni suntem noi.

Inevitabil apar şi insecurităţile noastre. O metodă de contracarare a neîncrederii în propria persoană este tocmai agresivitatea. Aceasta se crede că este specifică masculinităţii şi generează o senzaţie de putere. Încă din copilărie, ni se explică foarte clar rolul unui bărbat, astfel încât băieţii îşi doresc să adopte acest exemplu de masculinitate când vor creşte mari. Rolul de a fi bărbat este asociat de regulă curajului, puterii şi statutului.

Aceasta este explicaţia pentru care toţi bărbaţii îşi doresc să fie cât mai masculini.

Dar ce se întâmplă atunci când un bărbat începe să se îndoiască de propria masculinitate?

În acest caz, să nu ne mire faptul că cea mai simplistă şi mai la îndemână metodă de apărare este agresivitatea. În unele cazuri, când simt că masculinitatea le este pusă la îndoială, unii bărbaţi încearcă să-şi restabilească poziţia devenind foarte agresivi.

Posibilele cauze ale nesiguranţei le vom găsi cel mai probabil în copilărie. Dacă avem nişte părinţi care mereu îşi vor critica băiatul, spunându-i că acesta nu are comportamentului unui bărbat şi vor reuşi să îi transmită credinţa că el este sub aşteptările lor, avem toate şansele ca acest băiat să devină un bărbat nesigur pe el.

Nesiguranţa poate izvorî şi din comparaţia, de multe ori nefericită, cu alţi bărbaţi. Iar aic