La treizeci de ani dupa lansarea Razboiului Stelelor de catre Ronald Reagan, programul Statelor Unite de aparare impotriva rachetelor balistice se bazeaza in continuare pe tehnologii imature care presupun costuri colosale, scrie AFP.
Daca astazi nu mai este vorba de a face fata unui atac masiv de rachete nucleare sovietice, ci unui "atac limitat", pentru numerosi experti constatarea ramane valabila: sistemul nu merge.
Provocarea este mult mai complicata decat de a dobori cu o racheta Patriot o racheta cu raza scurta precum Scud: este vorba de distrugerea unei rachete cu o raza de actiune mai mare de 1.000 de kilometri pana la o racheta intercontinentala (ICBM), atunci cand aceasta din urma se afla in spatiu.
Cu interceptorii SM-3, care echipeaza 26 de distrugatoare si crucisatoare Aegis si cu cei 30 de interceptori GBI in silozurile din Alaska si in California, Pentagonul ofera asigurari si are "incredere in capacitatea sistemului de aparare antirachete balistice de a proteja Statele Unite in fata unui atac limitat al Coreei de Nord sau al Iranului, astazi si in viitorul apropiat", dupa cum reafirma la inceputul lui mai, in fata Senatului, seful apararii antiracheta, generalul Richard Formica.
Dincolo de faptul ca nici Phenianul si nici Teheranul nu dispun de ICBM pentru a avea pretentia ca pot atinge teritoriul american, pentru unii experti programul este o iluzie: "niciuna dintre problemele fundamentale legate de apararea antiracheta nu a fost rezolvata", scriu George Lewis si Theodore Postol, profesori la universitatile Cornell si MIT, intr-un studiu.
Agentia specializata a Pentagonului, Missile Defense Agency (MDA), spune ca 25 dintre cele 30 de teste de incercare a interceptorilor SM-3 au reusit, chiar daca ultimele doua teste de interceptare efectuate de catre GBI, in 2010, au esuat.
Dar, pentru
