Prezent la Bucureşti, George Friedman, preşedintele fondator al companiei de consultanţă strategică (global intelligence) Stratfor, a atras atenţia că România va putea să-şi menţină suveranitatea doar printr-o strângere a relaţiilor cu SUA.

Este pentru prima oară când unul dintre cei mai remarcabili futurologi ai momentului vorbeşte despre posibilele ameninţări militare din zona noastră. El consideră că nu e suficient să fi doar simplu membru al Alianţei Nord-Altantice, trebuie să şi faci ceva. Să oferi. Şi ce poate oferi România? Resurse naturale, forţă de muncă poziţie geostrategică. Şi cam atât. La dotările militare stăm cel mai prost. Armata noastră este slab pregătită. Sigur că un eventual atac militar asupra ţării noastre, conform articolului 1 din Tratatul NATO, reprezintă o agresiune împotriva tuturor ţărilor membre. Dar să fim apăraţi fără să dăm ceva la schimb? Nu numai în viziunea sa, ci a oricărui om de bun simţ, când primeşti trebuie să şi oferi.

Am fost unul dintre primii jurnalişti care au militat încă din 1990 pentru NATO şi UE. Ştiam că preţul aderării este unul pe care trebuie să-l plătim. Dar când UE dă semne de slăbiciune, trebuie să ne orientăm spre singurul aliat veritabil: SUA. Dincolo e dezastru. Maşini negre. Volga. Kremlin. Gulagul. Într-un cuvânt: eternal Moscovă.

Bunicii noştri au murit cu gândul că or veni odată americanii. Şi au venit. Nu numai prin Coca&cola şi Mc Donald’s. Eram la guvern prin 1997 când ne agitam să intrăm în primul val de extindere a NATO. Alături de Cehia, Ungaria şi Polonia. Colindau reprezentanţii marilor companii G.P Morgan, Goldman Sachs, Bell Helicopters locurile de protocol. România insista să intre încă de atunci. Dar aveam de plătit câteva avioane şi parteneriatele strategice care nu erau pe gratis. Pe de-a fecea, cum zicem noi în Banat. Victor Ciorbea, primul ministru de atunci, ieşit din cutre