Dacă puturoşilor doctorii le recomandă minimum treizeci de minute de mers pe jos zilnic, aş fi curios ce le-ar prescrie unora care nu se limitează la acele câteva minute de plimbare, ci care aleargă kilometri întregi, fără să se oprească.
V-aţi prins,
bănuiesc, că mă refer la maratonişti. Dar nu la unii profesionişti, ci la câţiva de aici, de la noi, din Valea Jiului, care practică acest sport din pură plăcere. Ultimul maraton la care ei s-au dus în grup, ca şi la cele anterioare, este Ecomarathonul care a avut loc, în 11 mai, la Moeciu de Sus din judeţul Braşov. O întrecere deschisă participanţilor de toate vârstele şi la care vin, an de an, şi sportivi din străinătate. La ediţia a patra, adică aceasta despre care vorbesc acum, au bătut drumul, ca să ajungă la Moeciu de Sus, maratonişti din 28 de ţări. Dintre care nu puţini fac parte din elita atleţilor profesionişti.
La maraton
s-a înscris cine a vrut, astfel că, odată închise listele, organizatorii au numărat fix 1170 de concurenţi, doritori să alerge fie la maratonul de 42 de kilometri, fie la crosul de 14 kilometri sau la etapele organizate pentru copiii cu vârsta între 14 şi 17 ani. Numele maratoniştilor din Valea Jiului vă sunt, probabil, cunoscute. Mai ales că unii dintre ei au mai alergat şi la ediţiile anterioare.
Voi începe
cu Toma Coconea, invitatul de onoare al Ecomarathonului. Sportiv obişnuit mai mult să alerge pe terenuri accidentate şi pe distanţe care echivalează cu trei-patru maratoane la un loc, decât la unul ca acesta, de un stil complet diferit, decât cele la care participă de obicei. Asta, fiindcă Toma Coconea intră în viteza lui de croazieră doar după vreo nouăzeci de kilometri alergaţi. Cine-i de meserie înţelege cum vine treaba. Cu toate astea, la categoria lui de vârstă, 23-39 de ani, Toma Coconea s-a clasat pe locul al şaptelea