Societatea românească a avut de-a face în ultimii ani cu instaurarea conflictului ca mod de guvernare: orice competitor politic s-a codificat în limbajul public ca ”adversar” sau ”dușman”, orice confruntare a devenit ”luptă”și ”război”. Cu această terminologie, amplificată până la catastrofă, a operat și presa doritoare să atragă atenția și să crească audiențele. Dai pe Google și găsești sute de mii de titluri în care tronează cuvântul ”inamic”, în cele mai diverse contexte: ”Republica Moldova devine inamic declarat al Bruxelles-ului”, ”Vântul, pricipalul inamic al vedetelor pe covorul roșu”, ”Cel mai mare inamic al producătorilor de medicamente, taxa clawback”, ”Ponta, marele inamic”, ”Încă un inamic pentru Pițurcă” sunt doar câteva exemple de ultimă oră. Otevizarea, divertismentul slobod la gură și la gesturi obscene, precum și moda ”televiziunilor de știri” au amplificat uneori până la demență fenomenul bătăliilor sângeroase în platou. Preferința pentru pitecantropi gen Becali sau Vadim Tudor invitați să se repeadă la oricine (hopa, primul tocmai a dispărut din peisaj!), inventarea unor genuri denumite spre derută ”pamflet” sau ”satiră” pentru a acoperi insulte și instigări la violență, în care Mircea Badea deține un record cu prea puține sancțiuni legale, transformarea moderatorului în inchizitor gen Gâdea, accentuează tendința spre agresivitate.

Agresarea jurnalistului Mircea Marian pentru a-și fi exprimat opinia în chestiuni publice vine ca o consecință indusă. Comentatorii au subliniat că lipsa de reacție sau reacția slabă în cazuri anterioare ca Horia Roman Patapievici sau Vladimir Tismăneanu, ”pedepsiți” pentru că ar fi ”neromâni” și pentru că nu sunt de partea cui trebuie, în acest caz USL. În timpul lansării volumului ”De ce e România altfel” în Timișoara, orașul care se mândrește cu multiculturalismul său, istoricul Lucian Boia a fost sabotat fi