Dezvoltarea tehnicii a dus la apariţia unor noi meserii în primele decenii ale anilor 1900 şi în micul burg săsesc. Printre profesioniştii mai puţin cunoscuţi ai Bistriţei anilor 1900 care s-au remarcat, venind acasă de la saloanele internaţionale de fotografie din Europa cu peste 70 de medalii, se numără fotografii.
Nicio altă branşă de meseriaşi nu a lăsat atâtea dovezi, informaţii şi instantanee despre Bistriţa anilor 1900 cum au făcut-o fotografii. Deşi tehnica fotografică era la început, în operele fotografilor bistriţeni se putea observa cu uşurinţă profesionalismului. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că mulţi dintre fotografii bistriţeni au avut ocazia să înveţe la şcoli renumite şi ateliere de profil din Viena, Paris, Berlin sau Budapesta.
Mai mult, atenţia la detaliu, ingeniozitatea scenografică, precum şi amprenta personală au făcut ca până în 1940 fotografii bistriţeni să obţină peste 70 de medalii la saloanele internaţionale de fotografie din Europa.
Atelierele bistriţene de fotografie s-au dovedit a fi prospere, asta pentru că erau frecventate de multă lume. Bistriţenii nu concepeau ca în casele lor să nu se regăsească măcar un tablou de familie. Ore în şir aşteptau bistriţenii pentru a se putea imortaliza în atelierele de fotografie, meşterii analizându-i îndelung înainte de a identifica poziţia perfectă şi decorul potrivit. Foto Îndeletnicirea fotografilor din Bistriţa interbelică, răsplătită cu peste 70 de medalii în Europa Când fotografiile erau gata, acestea erau înrămate şi expuse într-un loc vizibil al casei, ca un blazon. Cu cât erau mai complicate şi cu mai multe personaje, cu atât erau mai apreciate de oaspeţi.
De cele mai multe ori fotografiile se realizau în ateliere, folosindu-se aparate voluminoase şi instalaţii primitive de iluminat. Un plus era adus de recuzita scenografică
