Deunazi, un jurnalist a fost agresat verbal pe strada, dar au sarit in apararea sa doar comilitonii. Ceilalti fie au ramas indiferenti, fie au reactionat cu un zambet de satisfactie ascuns. Sa nu se vada.
De ce nu-i dam numele? Fiindca faptul a devenit obisnuinta, zilnic avand loc astfel de evenimente, atata doar ca nu toti se plang fiindca, daca ar face-o, nu le-ar sari nimeni in ajutor. Insa zambetul din barba unora este cinic. De demonstrat.
Opinie, informatie, investigatie
In Romania au prins, in proportii diferite, trei tipuri de jurnalism: de opinie, cel mai raspandit, de informare si de investigatie. Jurnalistii de opinie sunt preferati de unii redactori sefi si de patroni, deoarece le exprima punctele de vedere si parti-pris-urile. De aceea, au si fost angajati. Ca sa participe la batalii politice de partea cui plateste, nefacandu-si cine stie ce crize de constiinta. Dar nu putini o fac din convingere. Convingeri la care, ca orice om liber, au dreptul.
Jurnalistii specializati pe informatia nuda sunt putini, de obicei, acest tip de marfa tine de specialisti si de profesionisti. Presa de informatie absolut curata in Romania nu exista. Nici macar agentii de stiri. Asupra lor poate cadea blamul public doar atunci cand nu-si verifica bine corectitudinea surselor si adevarul celor spuse.
Ai nostri ca brazii si ai lor
Singura fapta greu de observat este manipularea prin omisiune sau absenta: in functie de orientarea politica a patronului, stirea apare sau nu, iar, daca totusi apare, e prezentata in plan secund sau la ore greu de accesat.
Arareori jurnalele, scrise sau video, site-urile publica echilibrat informatii corecte si de o parte, si de cealalta.
Cat despre jurnalistii de investigatie, lucrurile se intampla cam asa: cei mai multi cauta "scheleti" in dulapurile vrajm
