Târgul de carte de la Paris, unde România a fost invitat special, a fost mai degrabă un prilej de scandal între o bună parte a intelighenției românești și promotorul caloriferului, domnul Marga. Dar a fost demult, a trecut, aproape că uitaserăm.
Numai că nenorocitul de SEAP, acest site plin de defăimări, ne-a adus din nou aminte de Târgul de carte de la Paris, lăsând să fie publicată pe el suma plătită de ICR pentru amenajarea standului României: 1.727.470,40 de lei plus TVA. Adică 400.000 de euro. Iar standul, de fapt, a costat dublu, jumătate din suma de aproximativ 800.000 de euro fiind acoperită de către francezi.
Nu este vorba despre faptul că banii ar fi fost cheltuiți ilegal. Nu, probabil că totul este făcut ca la carte, existând grămezi de hârtii doveditoare, de note de fundamentare etc., ș.a.m.d. Dar, totuși, 400.000 de euro pentru o jumătate de stand? Serios?
Se vor găsi destui, în urma acestor rânduri, care să-mi spună că sunt un soi de Goering care se repede la port-arm atunci când aude de cultură. Nu sunt. Față de mareșalul nazist al aerului, eu nu am pilotat în viața mea un avion și nici nu mi-am umplut casa cu opere de artă furate de te miri unde. Sunt doar un buimac plătitor de taxe și impozite care nu înțelege cum reușește statul român să arunce bani pe fereastră.
Ca și în cazul târgurilor de turism, târgurile de carte promovează, de fapt, niște business-uri private. Mici, sfioase, dar business-uri, afaceri, care la sfârșit de an trag linie și scot profit. Dacă nu scot profit real, în scurt timp se închid. Atât e de simplu. Or, a băga bani (iar lucrul este valabil atât la târgurile de carte, cât și la cele de turism) de la stat în sprijinirea unor afaceri private nu este cel mai bun lucru pe care-l putem face. Noi, ca stat, căci statul suntem, în definitiv, noi. Nu Marga, nu Ponta, nu vreun individ singular, ci masa cont