Gigi Becali nu-şi putea aştepta condamnarea decât la televizor. Vorbind la televizor, nu în faţa televizorului. Spectacolul de la România TV e probabil culmea carierei mediatice a lui Gigi Becali, dar şi un vârf pe care îl poate atinge o televiziune de ştiri. Gigi şi-a pus unul dintre sacourile sale spectaculoase, o cămaşă cu gulere late, deschisă la gât. I se văd cele două lanţuri, unul de argint, altul din piele, fiecare însă cu câte o cruce. Râde relaxat, când i se spune că e unul din cei mai mari ctitori de biserici de aici şi de la Athos. Burtierele galbene se derulează ameninţător, spunând că verdictul se va da în câteva minute. Gigi e de neoprit. Strigă, gesticulează, monopolizează discuţia, cei din platou se întreabă dacă nu mai e şi altceva pe lume.
Ba apar şi micile ameninţări la adresa lui Gigi, că ar fi ultimul său interviu. Râde mai departe. Burtiera se face şi mai mare JUDECĂTORII SUNT ÎN SALĂ. Becali nu se îndură să plece de la microfon. Vorbeşte de simpatia pe care i-o poartă Ponta. Burtiera se schimbă. SE DĂ SENTINŢA. Trece la credinţă şi donaţiile sale la Athos. CONDAMNĂRI ÎN CAZUL BECALI. Vorbeşte de familia care-l susţine. BABIUC CONDAMNAT DOI ANI. Nu se opreşte, CIOFLINĂ CONDAMNAT DOI ANI.
Se opreşte, faţa i se strânge, mâinile îi coboară. Aţi fost condamnat doi ani, domnule Becali. E de piatră. Faţa albă. Poate e cu suspendare, spune. Cea care îi dă verdictul e blânda Ecaterina Andronescu: „Nu se poate încă una cu suspendare, domnule Becali. E cu executare” Înţelege acum, îşi dă jos căştile şi se ridică. Pentru prima oară în viaţa lui opreşte spectacolul care îi e atât de drag, punând mâna pe cameră. Ieşiţi afară! Regele televiziunilor, cel care a devenit şi a existat datorită televiziunilor nu-şi putea găsi sfârşitul decât acolo unde a început. Fără îndoială, Gigi Becali a fost cel mai popular personaj de tel
