Începând cu 2015, spitalele neacreditate nu vor mai primi bani de la stat şi riscă să fie închise. Specialiştii spun că procesul este unul greu pentru că starea multor unităţi sanitare este precară.
Aparatură de ultimă generaţie, personal medical amabil, specialişti care colaborează între ei, pacienţi care nu stau câte doi în pat şi organizare bine pusă la punct – nu sunt condiţii desprinse dintr-un film, ci sunt reguli pe care spitalele de la noi trebuie să le respecte pentru a fi acreditate şi pentru a putea beneficia de finanţare de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) începând cu 2015.
Aceste unităţi sanitare sunt singurele care îşi vor deschide porţile pentru pacienţii din străinătate. Din cele peste 360 de spitale din România, în anul 2012 au fost acreditate doar 33 , majoritatea din sistemul public. În urma evaluărilor, 25 de spitale au primit nivelul maxim de acreditare.
În opinia specialiştilor însă criteriile de acreditare a spitalelor „au mici scăpări“ şi „oferă portiţe de scăpare managerilor unităţilor medicale“. „Dacă un spital nu are o anumită specialitate, poate încheia contract cu altă unitate sanitară. Uneori, chiar şi între secţiile din acelaşi spital se comunică greu, dar între spitale.... E uşor de spus, dar greu de pus în practică“, explică preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), Vasile Barbu.
Multe spitale nu au nici autorizaţie sanitară
Şi doctorul Mircea Olteanu, preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România, consideră că în domeniul acreditării
s-au făcut „erori grave“.
„Nimeni nu spune că pentru a fi acreditat, un spital are nevoie în primul rând de autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, fără plan de conformare. Cele mai multe spitale nu au o astfel de autorizaţie“, spune specialistul.
Medicul ma