Cluj-Napoca, unul dintre cele mai bătrâne oraşe ale Transilvaniei, are cartiere cu denumiri care trezesc curiozitatea oricărui străin şi te fac să te întrebi de ce există în acest oraş nume precum Europa, Bună Ziua, Mănăştur, Zorilor sau Mărăşti.
Cel mai mare cartier al oraşului este Mănăştur. Cam o treime dintre clujeni locuiesc acolo. Tot acolo se află unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult ale Clujului, Biserica Romano-Catolică Calvaria.
Numele celui mai mare cartier al Clujului are la origine termenul maghiar de monostor, care înseamnă mănăstire. Zona se afla în proprietatea unei abaţii benedictine.
Cartierul mănăstirii
Istoricii spun că numele cartierului Mănăştur vine de la biserica de aici, Calvaria, care în Evul Mediu era mănăstire benedictină.
Potrivit istoricului Lukacs Jozsef, autorul cărţii „Povestea oraşului-comoară“, „sâmburele“ Mănăşturului este porţiunea încadrată de străzile Calea Floreşti, Bucium şi strada Primăverii.
Satul Cluj-Mănăştur, locuit de români, era în Evul Mediu posesiune a acestei mănăstiri. Cu oraşul s-a unit abia din 1 ianuarie 1895. Specialiştii spun că, după episcopia de la Alba Iulia, această mănăstire a fost cea mai importantă instituţie bisericească medievală din Transilvania, trecutul cartierului clujean fiind legat de trecutul mănăstirii.
„Numele cartierului Mănăştur are la origine termenul maghiar de monostor, care înseamnă mănăstire. Sunt dovezi care atestă clar că abaţia benedictină exista în jurul anului 1.100. Aceasta avea în posesie teritorii întinse, inclusiv satul românesc Mănăştur“, explică istoricul Lukacs Jozsef.
Acesta susţine că nu se ştie exact data certă a întemeierii mănăstirii, însă, în 1342, cetăţenii Clujului recunoşteau, în cadrul unui proces cu abatele de Cluj-Mănăştur, că mănăstirea e mai veche decât oraşul lor.
„Se consideră că primul rege al Unga
