Eram la Atena, în vara lui 1984, când tocmai se încheiase un mare proces în care, între cei implicaţi, se afla un nepot al academicianului Constantin Tsatsos, fost preşedinte al Greciei până în 1980.
Şi cum sentinţa îi fusese favorabilă, presa elenă consemna în titluri acide că după judecata din tribunal va urma judecata din cafenele. Se întâmpla în 1984. De atunci au trecut aproape trei decenii. Multe s-au schimbat, dar mai cu seamă s-au schimbat spaţiile în care se aprind spiritele. Astăzi, se mai dezbat idei, se mai fac schimburi de informaţii şi prin cafenele, dar opinia publică îşi varsă focul pe bloguri. Şi judecăţile publice tot pe bloguri se fac. Nu doar în Grecia, ci în multe alte locuri. Inclusiv în România.
Cât de aprinsă poate deveni, la noi, o dispută pe bloguri, m-am convins (dacă mai era nevoie) în săptămânile din urmă. Am văzut cum un subiect din 2008, legat de atacul (speculativ) asupra leului, despre care îmi venea greu să cred că ar mai putea să aibă vreo miză în 2013, a făcut să se înroşească blogurile. Un timp, am ezitat să intru în această dispută ce se tot înteţea, din cauză că alunecase într-un „tehnicism” ce nu făcea altceva decât să ascundă în formule încifrate adevăruri în legătură cu care nu mai era niciun interes să fie repuse în lumină. Apoi, la începutul acestei săptămâni, tocmai acest fapt m-a determinat să mă implic. Aşa am şi motivat: „Nu cred că poate fi relevantă, în această dezbatere, istoria swapurilor valutare din toamna lui 2008 sau cât puteau merge băncile ‹‹lung›› ori ‹‹scurt››; relevant este cursul evenimentelor”. Deşi ţin bine minte cum s-au petrecut lucrurile, că doar le-am trăit, m-am ferit să mă bazez doar pe memorie. Am apelat la documente din acel timp şi la consemnări făcute în mass-media.
Comentariul meu n-a apărut pe vreun blog. Nici nu mai ştiu din ce motiv am ales un „print”, un ziar tradiţional,