O întoarcere în timp în Călăraşiul de odinioară ne îndeamnă la nostalgie şi la contemplare. Imaginile par ireale. Din vechiul târg liniştit de pe malul Borcei nu a mai rămas decât amintirea.

Urbea avea un aer aristocratic, iar oamenii se întâlneau şi socializau cu bucurie pe cea mai circulată arteră. Se numea locul de promenadă. Aici găseai toţi negustorii oraşului, care puneau la cale ce stofe fine să mai aducă de la Paris ori ce reţete sofisticate să le prezinte clienţilor din restaurante. Oraşul avea chiar şi un cazinou unde îşi încercu norocul cei înstăriţi sau zăboveau la un pahar de „vorbă”, punându-se la curent cu ultimele noutăţi din ţară. Clădirile aveau un farmec aparte. Astăzi, aproape nimic nu mai aminteşte de acele vremuri. Liniştea s-a transformat într-o agitaţie de nedescris, iar locurile pline de istorie au fost date uitării. Pentru că şi uitarea este omenească...

Acel “ceva” care s-a pierdut

Gheorghe Iorga, care locuieşte chiar în centrul oraşului, spune că fiecare epocă are farmecul său aparte. „Este oraşul copilăriei mele de care îmi aduc aminte cu bucurie. Sigur că am o nostalgie, este vorba despre acel „ceva“ care s-a pierdut în timp. Era altfel atunci. Totul. Începând cu oamenii, clădirile şi terminând cu viaţa oraşului. Ştiu fiecare loc din centrul oraşului. De exemplu, în locul Primăriei se găsea cinematograful Sahia, iar peste drum, magazinul Bucureşti“, povesteşte bărbatul.

Tot acesta spune că fosta stradă 6 martie, actuala Sfântul Nicolae, se numea strada evreiască. „Aici existau cele mai multe prăvălii cu marfă de calitate. Comerţul era principala activitate, având în vedere că portul îi ajuta foarte mult să aducă produse din străinătate“, a precizat Gheorghe Iorga.

Plimbări în zi de sărbătoare

Ioana Niţu(85 de ani), pensionară, povesteşte cu emoţie în glas cum în zilele de sărbătoare, copil fiind, bunic