Portofoliul editurilor din România este incredibil de mare. Criză, necriză, apar cărți pe bandă rulantă, în toate genurile, literatură sau știință, ficțiune sau nonfic­țiune, cărți pentru copii sau de artă, teologie, istorie, psihologie etc. Găsim orice. De toate pentru toți. Cu toată concurența, pe zi ce trece mai vizibilă, a noilor tehnologii, cartea pe suport de celuloză își are în continuare marii ei iubitori. Cererea și oferta, vînzările și promovarea prin strategiile de marketing și PR au reconfigurat piața cărții. Sînt destule cărți bune și foarte bune care pot trece neobservate. Mai ales asupra lor încerc să atrag atenția. Și nu de azi, de ieri. - Două cărți extrem de bine articulate sub raportul informației și analizelor ce sînt cuprinse în ele apar la o editură de nișă. Internetul. O teorie critică a noilor media (Edi­tura comunicare.ro, după ediţia de la Flammarion, 2013, traducere de Sînziana Barangă) și Despre comunicare (Editura comunicare.ro + Flammarion, 2012, traducerea Denisa-Adriana Oprea) sînt două excelente lucrări, cum se spune, de specialitate. Strictă. Cumva. Ce se adresează în primul rînd celor care studiază tot acest nou mecanism al comunicării (globalizate deja) care, ne place sau nu, ne-a schimbat nu doar habitudinile, ci și modul zilnic de a exista. E bine, e rău? Nu știm cu certitudine răspunul. Dominique Wolton este un distins expert în materie, un nume prestigios în Franța, unde este și director al Institutului de Științe ale Comunicării din cadrul faimosului CNRS. Ce mi-a plăcut cel mai tare dintre multele lucruri de bun-simț și judicios livrate este o anume neîncredere în toate aceste minuni. „Trebuie să îmblînzim istoria“, zice el, „pentru a nu da naștere unei Europe a fricii“, într-un excelent capitol destinat unei noi construcții europene. Informație și jurnalism, politică, ideologii și strategii de tot felul, cu și fără tel