De cand a ajuns in fruntea PNL, Crin Antonescu a devenit o tinta pentru o anumita parte a presei si a spatiului public.
Valuri dupa valuri, scorneli imunde, minciuni sfruntate, acuzatii si injurii grobiene au incercat sa-i stirbeasca imaginea publica si, partial, au reusit.
Culmea grobianismului au constituit-o acuzatiile ignobile legate de moartea primei sotii, care i-a daruit o fiica, venite de la cel mai inalt nivel. Neurmate de scuze, nici de dezmintiri.
Dupa aparitia Uniunii Social Liberale, in februarie 2011, urmata la scurt timp de alaturarea PC, a UNPR si a altora, a devenit evident pentru ceilalti actori politici ca noua coalitie se pregateste sa preia puterea la viitoarele alegeri, de nu cumva mai repede.
Crin, inamicul public
De aceea, atacurile asupra intregului leadership al USL, in special a tandemului Crin Antonescu - Victor Ponta, s-au intetit. Nu vor putea fi uitate campanii mediatice cu dejectii lexicale care, implicit, demonstrau tinuta joasa a atacatorilor: primul doarme pe el, lipseste de la serviciu, al doilea e copilot, are contracte de avocatura cu statul.
A survenit desemnarea candidatilor USL la presedintie si la Palatul Victoria, ca apoi loviturile sa continue cu si mai mare forta, ambele tinte fiind lovite cu dezvaluiri si probe despre plagiat, dottore, despre fugi adolescentine la Paris, despre repetarea unui an la facultate.
Dupa o vreme, insa, si asta cu mult inainte de rasturnarea Guvernului Ungureanu, atacurile generalizate ale mai tuturor ziarelor si revistelor, ale mai tuturor televiziunilor au capatat un efect pervers: cu cat erau mai murdare si mai dese, cu atat mai mult cei doi cresteau in sondaje.
Evolutii perverse
In consecinta, de ce se temeau competitorii, tocmai de aceea n-au scapat: alegerile locale din vara au fost cas
