Sunt multe chipuri în care, plecând de la cuvintele Scripturii, putem "desena" traiectorii întru viaţă veşnică. Unul dintre aceste trasee poate fi jalonat de pildele pe care Domnul le-a rostit. Voi încerca o sistematizare a lor în opt paşi, 8 fiind cifra care, în creştinism, simbolizează veşnicia (ziua a opta a creaţiei este ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu).
1. Cum ne priveşte
Cea mai importantă, fiind şi cel mai sigur punct de plecare pentru omul ce vrea să călătorească spre Împărăţie, este pilda samarineanului milostiv. Este pilda din care aflăm cum ne vede pe noi Dumnezeu şi cum putem să ne raportăm noi la El şi la semenii noştri. Şi Dumnezeu aşa se raportează la mine, precum l-a văzut samarineanul pe omul acela rănit, aproape mort (sau abia viu), care căzuse în mâinile tâlharilor. Omul era plin de răni, iar samarineanul nu s-a gândit decât atât: "Ce pot eu să fac să-l ajut pe omul acesta? Să-i leg rănile, să-i torn untdelemn şi vin spre a se tămădui, să-l iau cu grijă şi să-l duc la o casă de oaspeţi, unde să-i asigur tratament, odihnă, hrană până se pune pe picioare." Aşa se gândeşte Dumnezeu la noi.
Cel mai adesea noi, când ne evaluăm viaţa, nu vedem decât păcatul, lucrul de care ne este silă, vedem lucruri care ne fac să nu mai intrăm în biserică sau să nu mai venim la spovedanie, de ruşine, de groază de ceea ce am făcut. Nu înţelegem (şi de aici se nasc multe drame) că Dumnezeu nu vede asta la noi! Dumnezeu vede rana, vede că suntem răniţi, că ne-am făcut mult rău sub influenţa vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, adică a diavolilor. Care ne-au tot şoptit şi ne-au învăţat cum să facem rău (păcălindu-ne că ne va fi bine). Orice păcat ne răneşte, orice fărădelege, orice greşeală, orice răutate provoacă rană. Hristos asta vede, rana. El zice: "Vino, ştiu că eşti rănit. Sau dacă nu poţi să te ridici, lasă-mă pe mine să mă aplec a