Excelenta poziţie geografică a Prahovei şi resursele naturale, în special cele de petrol, au determinat, de-a lungul timpului, o extindere teritorială importantă a judeţului, dar şi dobândirea unui rol administrativ decisiv, în defavoarea vecinilor
Istoricul ploieştean Dorin Stănescu ne-a ajutat cu informaţii inedite despre relaţiile judeţului Prahova cu vecinii şi transformările teritoriale de-a lungul timpului.
Din istoria organizării si reorganizării administrative a judeţului Prahova 1482-1968
O istorie de şase secole
Istoricul Dinu Giurescu, în lucrarea „Ţara Românească în secolele XIV-XV“, consemnează că judeţul Prahova alături de alte judeţe din Ţara Românească apare în documente în 1482 (numele de Prahova apare chiar în documente mai timpurii –începutul secolului al XV-lea), iar numele său provine de la râul Prahova, de-a lungul căruia se întindea la vremea respectivă judeţul.
Această denumire nu este, desigur, singulară, existând o frapantă similitudine cu alte judeţe, care şi ele îşi iau denumirea de la râurile care curg pe teritoriul ocupat de ele - Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeş, Buzău sau Gorj.
Din punct de vedere al teritoriului ocupat, pe întreg parcursul evului mediu, judeţul Prahova nu reprezintă una dintre cele mai importante entităţi administrative-teritoriale ale Ţării Româneşti, dar în raport cu judeţele vecine are un mare avantaj, care va fi fructificat în epoca modernă – o excelentă poziţie geografică. Prin comparaţie, judeţele vecine Saac şi Buzău sunt mult mai mari.
Capitalele judeţului Saac de la Vălenii de Munte şi Bucov
Judeţul Saac sau Săcuieni este atestat pentru prima oară în anul 1482, cu toate că unii istorici îl consideră ca fiind înfiinţat undeva pe la 1227, iar etimologia de Saac sau Săcuieni ar deriva de la secuii care au venit aici în număr foarte mare.
Capitala iniţială a judeţul