”România este patria poporului român, are un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile individuale, libera dezvoltare a personalităţii umane, pluralismul politic, dreptatea, dragostea pentru semeni, pentru neam şi pentru ţară, omenia, ospitalitatea, meritul, cinstea, munca, hărnicia, spiritul de iniţiativă, cumpătarea şi economisirea reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor milenare ale poporului roman, şi sunt garantate.”
(Propunere pentru articolul 3 al Constituției, conform unei inițiative cetățenești. Sublinierea îmi aparține.)
Pentru cine nu știe basmul, Aladdin e un tânăr sărac, care ajunge după o întreagă aventură în posesia unei lămpi magice: când e frecată, din ea iese un geniu care-i rezolvă (mai) toate cererile. Se pare că există mulți români care iau basmul drept realitate, Constituția pe post de lampă cu geniu, și prin urmare o freacă amarnic, doar, doar le va îndeplini cele mai fantastice dorințe.
Nu contează cine a produs pasajul de mai sus, din nou. Contează că nu e nici pe departe singular, în această privință: ”Ce fain ar fi să (…) . Haide să punem în constituție, că sigur se rezolvă”. Mai e și tendința de a reduce numărul articolului unde apar, că doar lucrurile importante au numere mici, și de a folosi termeni din ce în ce mai bombastici. Mă aștept pe viitor să citesc un Articol 0 (virgulă zero): ”Următoarele lucruri sunt fundamentale, fundamentale, fundamental de fundamentale, foarte, super, ioi!, ultra, mega, tulai-tușă!, dacă-nu-se-respectă-vă-ia-dracu!, hiper, mega, am-zis-super?, infinitate, o infinitate de infinități, excepțional, super-mega-ultra-excepțional de importante:”. După care să urmeze ce e mai sus, eventual adăugat și îmbunătățit.
Că veni vorba, culmea!, revizuirea sus-pomenită este prin comparație inofensivă: e limpede că e imposibil de făcut altfel decât în
