Cu toate că puterea socialistă din România şi, mai nou, şi din Bulgaria, promite ieşirea din recesiune şi creşterea economică, guvernul britanic ne priveşte ţările ca pe două leşuri în putrefacţie. Se încearcă, prin tertipuri legislative, transformarea Marii Britanii într-o ţară neatrăgătoare pentru valurile de imigranţi români şi bulgari, odată cu liberalizarea pieţei muncii. Guvernele de la Bucureşti şi Sofia zadarnic se scuză că oamenii lor merg la muncă în Marea Britanie, şi nu la întins mâna, regaliştilor nu le pasă. Practic, întreg discursul de deculpabilizare al guvernului român este structurat în jurul ideii cum că noi nu mergem în Anglia pentru apetisantele lor ajutoare sociale, ci pentru muncă dreaptă. Ori şcolarizare, după caz.
La rîndul lor, vecinii de la sud de Dunăre, conduşi de câteva zile de socialistul Plamen Oreşarski, se laudă că vor forma un guvern de experţi şi că vor veni cu soluţii. Vorba lungă, sărăcia omului. Britanicii vor să ne aplice un test de rezidenţă prin care, vreme de un an, imigrantul să îşi dovedească bunele intenţii fără să poată beneficia de bani de la stat. Ceea ce ne transformă, irefutabil, în cetăţeni de mâna a doua. Oriunde s-ar afla, românii şi bulgarii trăiesc cu povara izolării în cârcă.
Dacă ne mai facem bine? Greu de zis. Dacă la începutul anilor 2000 polonezii plecau în toată jumătatea de nord a Europei să se îmbogăţească doar cu chiloţii de la purtător, azi nu mai sunt priviţi ca o naţie urgisită. Aceştia constituie forţă de muncă zdravănă pentru britanici. Ei nu se dau în lături de la munci grele sau urât mirositoare, în genere evitate de localnici. Ei s-au făcut bine!
Din ’90 până acum, de când s-au deschis frontierele, pentru români au existat câteva destinaţii europene pe care le-au vlăguit în câţiva ani. Prima a fost Germania, care a îmbogăţit românii ce traversau în podurile trenurilor şi jefu
