Timişoara, al trelea oraş ca marime din România (după Bucureşti şi Cluj), şi-a schimbat de-a lungul timpului numele în funcţie de administraţie
Prima atestare documentară a Timişoarei a fost dezbătută mult în ultimul secol. Unii istorici susţineau anul 1212, însă cei mai mulţi sunt de acord cu anul 1266, când s-a emis documentul Regelui Ştefan, care menţionează Cetatea "Tymes" alături de alte aşezări şi domenii feudale din comitatele bănăţene. Tânărul rege al Ungariei, donează pământul numit Rety al cetăţii Timiş, către comitele Parabuch.
Temesvár, în traducerea din limba maghiară “Cetatea de pe Timiş”, vine de la râul Timiş (trecând actualmente la sud de oraş), deşi era pe apa Begăi. Cele două râuri nu îşi aveau o albie precisă, ci în multe locuri se împreunau, dând naştere la mlaştini, ramificaţii de ape, ţinuturi inundate şi insule.
După alungarea tătarilor, regele Bela IV a ridicat aici o cetate, însă adevărata înflorire va începe o dată cu Carol Robert de Anjou, care, în 1316 mută capitala Ungariei la Timişoara.
Oraşul avea şi un nume latin, Temesvariensis, ori Temeswar (war este sufixul maghiar vár scris în limba latină).
Demeşvar pentru aproape 200 de ani
Începând 1552 oraşul îşi schimbă componenţa etnică, după ce otomanii cuceresc Banatul. Cetatea este pupulată cu musulmani, iar timp de aproape 200 de ani se va numi Demeşvar, folosind grafia arabă.
În 1716, Banatul este eliberat de trupele conduse de prinţul Eugeniu de Savoya, astfel că începe epocă habsburgică la Timişoara.
Germanii au numit oraşul Temeschburg, denumire care datează însă din 1396. Autorităţile imperaiel habsburgice au folosit şi Temeschwar, cât şi Temeswar, denumire care s-a încetăţenit în uzul curent, care reprezintă germanizarea numelui maghiar Temesvár. Odată cu colonizarea şvabilor se sc
