Mănăstirea Tutana, aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, poartă hramul Cuviosul Atanasie Athos. Perioada dintre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea, reprezintă monumentul zidirii primei Biserici Tutana, cu arhitectura asemănătoare celei de la Vodiţa, Tismanei şi Bisericii Stelea din Târgovişte.
Pe locul mănăstirii de astăzi, în secolul al XIV-lea existând o sihăstrie de călugări. Cei dintâi sihastri de aici erau de la Cotmeana care, la rândul ei era închinata unor mânăstiri de la Muntele Athos, poate chiar Marea Lavra. Acest lucru este sugerat, printre altele, şi de faptul ca Vlaicu Vodă avea legături cu Marea Lavra careia îi donează o icoană care s-a păstrat până în zilele noastre, reprezentandu-l pe Sfantul Atanasie al Athonului.
Înainte de 1377, sfârşitul domniei lui Vlaicu Vodă, Sihăstria Tutana este transformată în mănăstire cu viaţă de obşte dar este atestată documentar abia la 1497.
Dupa secularizarea mănăstirilor, la 1864, a fost părăsită şi ruina s-a instalat repede. Fără acoperiş, cu zidurile măcinate de vânturi şi ploi, cu pictura complet degradată, ea a reintrat în atenţia credincioşilor în 1987 când Episcopia Râmnicului şi Argeşului a sprijinit lucrările de restaurare şi consolidare a frumoasei biserici care nu trebuia să se piardă.
În anul 1942, ajungand iarasi in ruina, s-a refacut pictura in general. Reparatia si refacerea picturii s-a executat de pictorul Teodor Petrescu, fiu al acestei comuni la 6 septembrie 1942. Biserica este o constructie in forma de cruce, masiva, din caramida. Intrarea se face prin partea de vest, printr-o usa grea de stejar, imbracata in exterior cu tabla de arama. Spatiul este compartimentat clasic: pronaos, naos, altar.
Exteriorul este înconjurat de un brâu median având deasupra şi dedesubt câte un rând de cărămizi formând di
