Sub semnul cifrei simbol, moştenită de la idolul Lăcătuş, s-au scris ultimele sezoane seci ale Stelei: ieri, Bourceanu a ridicat trofeul după ce toţi spectatorii au compus harta roş-albastră a României.
Un puşti de 5 ani doarme într-o maşină cu număr de Giurgiu, parcată în faţa arenei. Îmbrăcat în tricoul Stelei, cu un steag "făcut de-acasă" care se prelinge pe patul-banchetă. "Hai, Luca, e ora 5! Hai să vezi cum vine lumea la stadion!", strigă tatăl stingîndu-şi ţigara. VIDEO: Vezi AICI fazele meciului!
Puştiul în roş-albastru, toropit de căldură, se dezmeticeşte cu gesturi candide şi iuţi, apoi deschide uşa maşinii. Luca e parcă Steaua însăşi: după 7 ani în care titlul a fost visul unui somn greu, trezită nărăvăş, a gonit pînă la seara cînd sărbătoarea i se cuvine şi o aşteaptă.
Show veritabil cu teren arabil
Stadionul se umple în vreme ce numele jucătorilor stelişti răsună şi îmbracă în zgomot aiuritor împrejurimile. Să tot fie 50.000 de oameni ce privesc porţia de maidan veritabil din careul lui Tătăruşanu, produsă de ultimul concert. "Depeche... incomod!", se amuză fanii.
Steaua intră cu tricouri pro-Becali, Rusescu abia şi-l dă jos şi face 1-0. Jucătorii pornesc o horă! Szukala reia cu capul pentru 2-0. Altă coregrafie: lunetistul "doboară" colegii de echipă. Ce-i cu liniştea asta pe stadion, totuşi?
Geografia inimilor
E minutul 10 cînd cei 50.000 se ridică urlînd de fericire: culorile se unesc, se naşte exerciţiul de dragoste al tribunelor. Harta României creşte roş-albastru, Arena e o corabie curgînd amplu pe ecranele tv, fără nevoie de ţărm, pînă şi în celula de la Rahova. Ce paradox: să lipsească de la "nuntă" tocmai cel care dă, de ani buni, "darul" cel mare şi singurul! Bourceanu face semn colegilor să paseze calm, de-a latul. E dreptul lui să vadă în ce i s-a preschimbat truda. Braşovenii? E parcă meciul sezonulu
