Animalele hoinare de pe străzile din Ploieşti au fost o problemă dintotdeauna a locuitorilor şi administraţiei din oraş. Între 1830 şi 1910 însă, nu câinii maidanezi, ci porcii, „Bagabonţii râmători“, scris cu majusculă în actele oficiale, creau probleme serioase autorităţilor. Situaţia a fost rezolvată cu ajutorul pompierilor, nevoiţi, pe lângă activităţile curente, să alerge şi să captureze porcii

Episodul savuros al porcilor hoinari din Ploieşti, stăpâni pe centru şi mahalalele oraşului, corespondenţa intensă dintre autorităţi pentru rezolvarea problemei, dar şi incidentele tragico-comice în care au fost implicaţi bieţii pompieri apar în arhivele oraşului, documentele fiind adunate în volumul „Mahalalele Ploieştilor“ al scriitorului Ioan Groşescu.

Pe la 1830, Ploieştiul era un mic „Babilon“, în care trăiau, laolaltă cu localnicii italieni, francezi, nemţi, bulgari, austrieci şi unguri. Printre ei, pe străzi, în mahalale şi în centrul oraşului şi mulţi... porci, lăsaţi liberi de gospodari şi crescători, care încurcau circulaţia, râmau pe uliţe, prin cimitire şi pe lângă biserici, dar, mai ales, făceau pagube în grădinile oamenilor.

În documentele citate de Ioan Groşescu în Mahalalele Ploieştilor“ se arată că, în 1834, mai mulţi locuitori au reclamat prezenţa porcilor „în cuprinsul pieţei oraşului, o mulţime de râmători care nu puţină pagubă şi stricăciune pricinuiesc“. Animalele erau acuzate chiar că „pot scoate din morminte oasele părinţilor noştri“. Porcii hoinari „incriminaţi“ au fost ucişi, dar, după 35 de ani, situaţia nu se rezolvase nicidecum, ba chiar era mult mai gravă.

„Într-un oraş ca Ploieştii, vizitat de mulţi străini trecători nu este cuviincios acest lucru... ne facem de ruşine“, se arată într-o petiţie adresată primăriei de către un profesor din oraş, foarte atent cu imaginea în lume a Ploieştiului.

Administraţia răspun