Astăzi s-au împlinit 60 de ani de când Edmund Hillary şi Tenzing Norgay au cucerit Everestul, performanţă care a transformat cel mai înalt punct de pe Pământ într-un adevărat loc de pelerinaj.
29 mai 1953, ora 11.30. Neozeelandezul Edmund Hillary, un apicultor pasionat de alpinism, şi nepalezul Tenzing Norgay sunt primii oameni care reuşesc să urce pe cel mai înalt vârf din lume. Epuizaţi, aproape degeraţi de frig, dar fericiţi, cei doi bărbaţi se îmbrăţişează. Timp de un sfert de ceas savurează victoria şi priveliştea, fac poze, şerpaşul Tenzing îmbunează spiritul uriaşului alb cu o bucăţică de ciocolată pe care o lasă drept ofrandă, iar Edmund îngroapă în zăpadă o cruciuliţă. Pionierii aruncă o privire în jur în speranţa că vor găsi vreo urmă a primei expediţii care s-a apropiat în 1924 de vârful masivului, dar nu observă nimic. Rezervele de oxigen sunt pe terminate, aşa că sunt nevoiţi să se întoarcă. „L-am doborât pe ticălos!“, îl anunţă Edmund la revenirea în tabără pe compatriotul George Lowe.
La 30 mai, vestea că Everestul nu mai este intangibil a ajuns la urechile corespondentului „The Times“, James Morris, aflat în tabăra de bază (Base Camp). Un mesaj codificat a fost trimis cu ajutorul unui alergător în cel mai apropiat bazar, de unde s-a transmis o telegramă la Ambasada Marii Britanii din
Kathmandu, capitala Nepalului. Londonezii au aflat despre cucerirea Everestului abia în dimineaţa zilei de 2 iunie, zi în care urma să fie încoronată Regina Elisabeta a II-a. La scurt timp, Edmund Hillary a fost numit Cavaler de Onoare, în vreme ce Tenzing a primit Medalia Imperiului Britanic.
Copleşit de uimire
Într-o înregistrare produsă în 1974 de casa de discuri a Institutului Smithsonian din Washington, Sir Edmund Hillary mărturisea că escaladează munţii pentru că îi place sentimentul de bucurie care îl copleşeşte de fiecare dată: „Nu a
